lundi 5 décembre 2016

Teatrul amintirilor cu regizorul DAN PUICAN [15] - O piesă care a văzut lumea: „Caviar, vodcă şi bye-bye”

Personajele, în ordinea apariţiei:
George Astaloş, Eugen Preda, Dan Amedeo Lăzărescu, Tamara Buciuceanu, Alexandru Arşinel.

„Să vă întreb acum despre spectacolul cu care aţi văzut lumea,
sau mai degrabă, care a văzut lumea datorită dumneavoastră.
 Deci Caviar, vodcă şi bye-bye. 
Cum...?”


Hei, Caviarul a fost o treabă frumoasă... Uite, sunt aproape 16 ani de când ne-am deplasat pentru prima dată.

Eu am făcut mai multe piese ale lui George Astaloş. El le-a trimis prin Eugen Preda şi majoritatea mi s-au dat mie. Şi la un moment dat am prins şi Caviar, vodcă şi bye-bye. Întâmplarea a făcut, când înregistram Caviar, vodcă şi bye-bye, el [George Astaloş] să fie in ţară. Stătea pe vremea aia la Paris şi venea foarte rar la Bucureşti, şi m-a rugat: „Dan, dă-mi voie să asist şi eu când repeţi cu actorii.”

Eu, de obicei, nu le dau voie celor care scriu piese sau fac scenarii să asiste la repetiţie. Că au probleme... Am avut nişte dificultăţi cu Dan Amedeo Lăzărescu la o emisiune despre Shakespeare şi într-un fel l-a jignit pe un actor. Şi de atuncea nu dădeam voie...

Şi lui Astaloş i-am dat voie să stea în studio împreună cu actorii. Şi la un moment dat, a sărit în sus şi a spus: „Asta nu e piese mea! Este extraordinară! N-am crezut că poate fi jucată aşa, Caviar, vodcă şi bye-bye.”
La care, Tamara, spontană, zice: „Dacă îţi place aşa de mult, de ce nu ne duci la Paris?”

Bref: el pleacă la Paris şi peste o săptămănă primesc o scrisoare - el ştie să scrie foarte frumos, în care îmi spune că a vorbit la Centrul cultural de la Paris să ajungem, dar trebuie să fac rost de bani, pentru diurna actorilor, pentru transport, pentru cazare la hotel, costă atât...
Şi am început să-mi pun problema: „Hai, domnule, să mergem cu spectacolul la Paris!”
Trebuie să recunosc că Arşinel a fost primul care mi-a sărit în ajutor.
[...]
Şi aşa am ajuns la Paris, pentru un spectacol. Dar fiindcă a fost aşa de multă lume la primul spectacol, au cerut şi al doilea spectacol.  [...] Doamna Firan, care era la New Yok, mi-a dat un telefon şi-mi zice: „Nu vreţi să veniţi să veniţi cu spectacolul lui Astaloş la New York?” Şi ne-am dus la New York; l-am jucat şi la Washigton. Pe urmă am fost la Bonn, am jucat la Mannheim şi la Bruxelles. Şi uite aşa, de la o joacă a noastră, am ajuns să jucăm acest spectacol în 33 de ţări.
[...]
Cei mai mulţi [spectatori] şi cei mai entuziaşti au fost la Melbourne. [...] La Melbourne era o sală de 1.000 de locuri. A fost arhiplină, s-au închis porţile şi spectacolul, care durează 2 ore şi 10 minute, a durat 2 ore şi 40 de minute, cu aplauze, nu i-au lăsat pe actori să plece de pe scenă, s-au fotografiat, erau în-cân-taţi! Eu consider Melbourne cel mai entuziast public care l-am avut vreodată.
[...]

video

[Mai mult, în secvenţa video de mai sus]
Interviu realizat în august 2013 @ MSChirca

mercredi 30 novembre 2016

Menaj în orbită: camioane-pubelă cosmice şi gunoieri spaţiali [Radioreportaj 190]


Bună ziua tuturor!

În ultimele două săptamâni, unul din subiectele cele mai abordate de mass-media franceză a fost explorarea spaţiului cosmic. Şi nu întâmplător: cu şapte zile în urmă, cel de al 10-lea astronaut francez, Thomas Pesquet, a decolat de la cosmodromul din Baikonur în direcţia Staţiunii Spaţiale Internaţionale, la bordul căreia va trăi şi va lucra timp de şase luni.


Este lesne de înţeles interesul pe care mai toţi francezii îl manifestă pentru această extraordinară aventură ştiinţifică, tehnologică şi umana: viaţa în orbită în jurul Pământului, în acest adevărat avanpost al umanităţii, rampă de lansare pentru viitoarele misiuni de explorare spaţială. 
Fără doar şi poate, „cucerirea” spaţiului extraterestru fascinează încă.

Iată însă că din ce în ce mai mulţi specialişti se declară preocupaţi de consecinţele acestui adevărat „asalt” al cosmosului, de riscul de a repeta o serie de erori deja comise pe planeta mamă. 
Printe acestea se numără... poluarea spaţiului cosmic.


Pare greu de crezut, dar la câteva sute de kilometri deasupra noastră nu se află doar „cerul înstelat” pe care Kant îl asocia legii morale din noi, ci şi o adevărată „groapă de gunoi”, fragmente de sateliţi ieşiţi din uz, buloane, cioburi de sticlă...
 Conform Centrului Naţional de Studii Spaţiale de la Toulouse nu mai puţin de 14.000 de obiecte gravitează în permanenţă în jurul planetei. Dintre acestea, doar 800 sunt încă utile. Toate celelalte sunt resturi de sateliţi, de etaje abandonate de rachete sau fragmente rezultate în urma unor explozii ori coliziuni.

Ei şi?
Ei bine, aceste deşeuri, din ce în ce mai numeroase şi mai apropiate decât meteoriţii, se deplasează cu o viteză de 8 kilometri pe secundă. La o astfel de vitează, chiar şi impactul unui deşeu de foarte mici dimensiuni poate avea consecinţe dramatice asupra unui satelit în activitate, asupra unei navete spaţiale cu echipaj la bord sau asupra unui telescop spaţial.


Cei drept, până acum nici unul dintre aceste evenimente nu s-a soldat cu pierderi de vieţi sau cu perturbări grave ale misiunilor sateliţilor aflaţi în activitate. Navetele spaţiale ce revin pe Pământ poartă incă urmele acestor coliziuni, ca şi diferitele module ale Staţiunii Spaţiale Internaţionale. De altfel, unul dintre obiectivele astronauţilor în timpul misiunilor extra-vehiculare îl constituie inventarierea acestor urme de impact şi repararea eventualelor stricăciuni.

Chiar dacă evenimentul este, pentru moment, rarisim, s-a întâmplat deja ca unii sateliţi artificiali să fie distruşi în urma unei astfel de coliziuni.Ca să nu mai vorbim de cele 80 de manevre complexe şi costisitoare ce sunt realizate în fiecare an pentru a evita aceste adevărate „accidente de circulaţie” în spaţiul cosmic.


Iată de ce instituţii dintre cele mai serioase, printre care Centrul Naţional Francez de Studii Spaţiale, au lansat programe de cercetare ambiţioase privind „menajul în orbită”. Printre cercetătorii implicaţi în aceste studii, adevăraţi „gunoieri spaţiali”, după cum se numesc ei înşişi, mai în glumă, mai în serios, se numără şi Christophe Bonnal, autorul unei cărţi apărute recent şi intitulată „Poluarea spaţială – stare de urgenţă”.

Lucrarea este în acelaşi timp un diagnostic al situaţiei actuale, un avertisment pentru viitor şi o prezentare a diferitelor soluţii posibile pentru eliminarea deşeurilor deja existente. Printre acestea se numără: colectarea deşeurilor cu ajutorul unor imense „plase” sau al unor harpoane inspirate de uneltele pescarilor; distrugerea lor cu ajutorul unor raze laser; conceperea unor navete spaţiale colectoare de deşeuri; trimiterea lor în spaţiul sideral, departe de planeta noastră.


De altfel, inginerii societăţii Airbus lucrează deja la un proiect de „camion pubelă” cosmic. Un proiect ce beneficiază şi de o subvenţie de 2,8 miliarde de euro din partea Uniunii Europene.
Un program de cercetare în acelaşi domeniu a fost iniţiat şi de agenţia spaţială japoneză.

O altă pistă constă în dotarea viitorilor sateliţi cu un dispozitiv capabil da a-i scoate de pe orbită de îndată ce nu mai sunt utilizabilI.De altfel, unul dintre cele mai prestigioase institute fraceze de inginerie spaţială propune deja un cursus universitar pentru viitorii „gunoieri” ai spaţiului.

video

Amelia Chirca - Radioreportaj pentru emisiunea
„Ştiinţa în cuvinte potrivite” cu Corina Negrea şi Dan Manolache
pe Radio România Cultural - vineri, 25 noiembrie 2016


Foto:
http://theglobserver.com/notre-ciel-poubelle-de-lespace/
http://www.isae-alumni.net/gene/main.php?base=840&id_news=1881
http://astronova.fr/2015/12/27/espace-le-grand-menage/
https://cnes.fr/fr/web/CNES-fr/9531-gp-debris-spatiaux-le-cnes-aux-nations-unies.php
https://jeunes.cnes.fr/fr/web/CNES-Jeunes-fr/8532-les-futurs-eboueurs-de-l-espace.php
http://www.rfi.fr/emission/20161013-pourquoi-eboueurs-espace